Craciunul unui lepros

In anul in care se nascuse Bula, lepra era o boala extrem de raspandita, iar printr-o manevra gresita a mamosului, s-a imbolnavit si Bula. Pentru ca era un baietel foerte puternic si vigilent, nu se dadea batut, si se lupta cu succes impotriva bolii timp de mai multi ani, pana cand, de la varsta de 5 ani, organismul lui cedase. Incetul cu incetul, ii cadeau urechile, bratele, picioarele, iar la varsta de 10 ani capul sau s-a desprins de trunchi. Datorita dezvoltarii medicinei, doctorii i-au facut un tratament special, oferindu-i astfel speranta unei vieti indelungate. Asa traise capul lui Bula in sanul familiei lui ani frumosi. In anul in care a implinit 18 ani, Craciunul urma sa fie unul foarte special. Astfel, in dimineata Craciunului, Bula s-a trezit foarte entuziasmat, cuprins de magia sarbatorilor si de mirosul mancarurilor, uimit de stralucirea decoratiunilor si fericit pentru bradul impodobit, sub care el suspecta ca se ascunde si cadoul sau. Tatal, emotionat de bucuria baiatului, cu o lacrima de fericire in coltul ochilor, si cu un sut bine tintit, il loveste cu piciorul pe Bula, care se rostogoleste chiar langa cadoul cu numele sau. Nerabdator, smulge hartia de impachetat cu dintii, iar cu ajutorul nasului scoate continutul cutiei, si exclama: „La naiba, iarasi caciula?!?!”