Copilul
Rachela pe patul de moarte:
– Itzic, trebuie să-ti mărturisesc ceva. Ştrulică ăsta mic, copilul nostru, nu e al tău.
– Dar cu cine l-ai făcut?!
– Cu studentul care a fost în gazdă la noi.
– Pai, cum l-ai convins?
– I-am dat bani.
– De unde ai avut tu bani?
– Din buzunar, de la tine.
– Şi atunci, de ce zici că nu e al meu?
