Prietenul la nevoie se cunoaste

Vasile se duce la Gheorghe – prietenul lui cel mai bun.
– De cand ne cunoastem noi?
– De 30 de ani: gradinita, scoala, armata, facultate, etc
– Stii ca nu am frati si tu esti cel mai apropiat de sufletul meu, corect?
– Da, ma, ce ai? Ai innebunit?
– Nu…vreau sa-ti cer ceva. Stii ca eu si nevasta-mea vrem copii si ne chinuim de vreo 10 ani. Ei bine, eu sunt de vina si vreau sa te rog sa fii tu…
– Ai innebunit? Ce o sa zica ea?
– Am vorbit deja, nu ma poti refuza, doar nu vrei s-o faca c-un degenerat anonim…
Mergem acasa, eu raman jos, tu te duci sus si rezolvi problema – ramane doar intre noi, ok?
– Bine ma, daca zici tu…cand vrei sa facem asta?
– Acum! Hai sa mergem!
Ajunsi acolo, Vasile ramane jos sa fumeze o tigara multumit de solutia gasita.
Nu trec 15 minute si Gheorghe apare zicand:
– Gata, am terminat!
– Cum asa repede? De ce v-ati grabit?
– Pai ne-am incalzit un pic si cand sa trecem la treaba i-a venit ciclul…
– Si?…
– I-am dat o mu*e si am plecat!