Vacanta Mare – 1st Post

O sa fac o noua rubrica pentru voi, si anume Vacanta Mare,banuiesc ca nu mai au nevoie de prezentare…dar totusi pentru cei care nu i cunosc…

Vacanţa mare este un grup umoristic românesc. Grupul a fost format în 1988 de Dan Sava, Mugur Mihăescu şi Radu Pietreanu. În anul 2007, grupul îi cuprinde pe Mugur Mihăescu, Radu Pietreanu şi Florin Axinte Petrescu, dar include şi o serie de colaboratori mai mult sau mai puţin constanţi: Iulian Frankfurt Ilinca, Emil Mitică Rădinoiu, Mirela Lila Stoian, George Romică Robu.

Iniţial grupul a fost un hobby al celor trei. Primele încercări, în anul 1988 în formulă de cinci, nu au avut prea mult succes. După ce doi membri ai trupei au renunţat, grupul Vacanţa Mare realiza reprezentaţii temporare pe litoral, în special în vacanţele de vară. În anul 1992, la concursul grupurilor de umor ne-profesioniste „Burduful de Aur”, organizat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu (unde Vacanţa Mare a obţinut doar locul 2 ), cei trei membri iniţiali sunt remarcaţi de impresarul Nicu Dragosin. Acesta îi determină să facă pasul decisiv către profesionism. Primele afişe foloseau ca nume al grupului, replica Noi nu suntem normali.
Grupul susţinea anual 4 spectacole: două turnee în ţară primăvara şi toamna, şi două turnee vara pe litoral (şi uneori în Bucureşti). Cei trei obişnuiau să parodieze cântece, schimbându-le versurile în altele cu referiri la politică şi acompaniindu-se la chitară. De-a lungul acestei perioade, spectacolele lor au avut unele elemente comune: prima intrare în scenă era însoţită de înregistrarea melodiei Final Countdown a formaţiei Europe, iar finalul spectacolului includea o combinaţie între o adaptare după Floare de Iris a formaţiei Iris cu o adaptare a melodiei folclorice Ţăranul e pe câmp, cântată de cei trei împreună cu publicul. Ultimele 5 minute erau rezervate unei pantomima în timpul căreia se asculta un colaj din melodii bine cunoscute, româneşti şi străine, iar cei trei mimau acţiunile descrise de versuri. Sketch-urile aveau adesea o temă comună de la spectacol la spectacol, relativ longevive fiind cele din seria „Crapu şi Menumorut” şi „Leana şi Costel”