Doi dulăi …
Doi dulăi se confesează:
– Sînt foarte deprimat. Stăpînul nu mai are deloc ochi pentru mine.
Aminteşte tot timpul de javra pe care a avut-o înaintea mea.
– La mine e şi mai rău. Al meu nu vorbeşte decît despre javra pe care o va lua în locul meu.
