Somnul de frumusete
Profa:
– Măi puturosule,cum poți dormi la mine la oră!?
– Cu greu! Dar dac-ați vorbi în șoaptă…
Colecţie de bancuri româneşti structurată pe categorii şi organizată în topuri în funcţie de preferinţele vizitatorilor.
Profa:
– Măi puturosule,cum poți dormi la mine la oră!?
– Cu greu! Dar dac-ați vorbi în șoaptă…
În ţara asta, când au copii,
Părinţii sunt buni de torturat de vii.
Se naşte în chinuri, spăgi şi mizerie-
Pentru restul vieţii să te sperie,
Să-ţi ajungă un prunc, să te gândeşti bine,
Dacă îţi permiţi mai mulţi şi nu eşti fitecine…
Spaga la doctor, teroare la urgenţe:
Să te ferească ăl de sus de experienţe
Ăla micu are febră, şi-a băgat o ghindă-n nas
Dacă nu ai bani în tolba, doctorii-au să zică “pas”.
Te bucuri vreo 2-3 ani, până intră peste tine
Creşă, grădiniţă, şcoală, toate nehalite bine…
Le trebuie perdele, zugrăveli şi saltele,
Cadouri, expresoare, opţionale şi podele,
Le trebuie lor, an de an, de copii nu le pasă
Dacă stau în curent – au venit cu muci de-acasă!
Dacă vorbesc, sar, întreabă – sunt scârboşi şi mormoloci
Numai buni de legat de scaune cu scoci
Dacă n-au mintea pătrată după testele şcolare
Nu sunt bine educaţi, sunt obraznici pe culoare.
Să vină părinţii cu spinarea plecată,
Cu teancul de bani şi faţa ruşinată,
Să afle mereu cum să se căiască
Dacă au copii şi îndrăznesc să-i iubească.
Să înveţe să şi-i certe, să şi-i facă de ruşine
Că aşa decretează cadrele că este bine
Să înveţe să şi-i uite prin vreo şcoală urâcioasa
Ca să-şi încreţească fruntea cât mai după-după-masă.
Le trebuie perdele, zugrăveli şi saltele,
Cadouri, expresoare, opţionale şi podele,
Le trebuie respect, linişte şi pace,
Dar nu le trebuie drag de meseria ce nu o mai ştiu face.
Mai târziu e mai uşor, sunt mulţi pe care să dea vina:
Părinţii, desigur, anturajul, bunicii, vecina,
Căţelul, pisicul, oricine e de-acuzat
Când talente şi vocaţii de mult s-au ratat,
Când nu ştiu să citească la vârste mari, când sunt
Oameni trişti şi furioşi, după cum bate vreun vânt.
Vuiesc comentarii cu proştii şi cu bacul
Dar şi proştii ăştia, părinţii lor au prezentat sacul…
De la maternitate, la creşă, grădiniţă, facultate,
Unii se târăsc prin viaţă ca umbre cocoşate
Fiindcă aşa vor alţii, să îi crească mici şi tonţi,
Plătitori în alb de dijme, fără minte, fără clonţi.
Le trebuie perdele, zugrăveli şi saltele,
Cadouri, expresoare, opţionale şi podele,
Le trebuie culegeri, cărţi şcolare stupide
Poze, serbări chici şi creiere vide.
Nu ai voie să ai voce, nu ai voie să gândeşti
Ai copil? Ţi-arătam ţie, plătitor şi sclav ne eşti!