Mai bine cu rafturi metalice, decat cu rafturi vechi, de pe vremea bunicii!
Nu stiu ce m-as face daca pe lumea asta n-ar exista si rafturi metalice! Habar n-am cine le-a inventat si cand – daca respectivul o mai fi in viata, m-as duce la el sa-i multumesc. Dar mi-e teama ca nu mai traieste… Ani de zile m-am descurcat cu rafturi „de pe vremea bunicii” – adica de lemn – mostenite odata cu casa in care stau. Nu e o figura de stil – casa chiar de la bunicii mei din partea mamei am mostenit-o! E o casa cu tot ce trebuie: pivnita, pod, camara la bucatarie şi debara. Toate aveau rafturi, care la vremea lor au fost, recunosc, lucrate cinstit de vreun mester batran. Nu erau ele din cale-afara de frumoase, dar erau solide… in copilaria mea. Cand am luat in primire casa, stiam deja ce voi face cu rafturile, pentru ca am, vorba maica-mii, „o gramada de troace”. De fapt, imi place sa mesteresc – de la instrumente muzicale si aparatura electronica (inclusiv incinte acustice) la mobila. Adaugati la asta pasiunea mea pentru modelismul feroviar si faptul ca de cele mai multe ori imi repar singur masina si bicicleta de curse si va veti da seama ca, la mine, bricolajul a devenit a doua natura! Datorita maniei pentru mestereli de tot felul, am economisit o gramada de bani – de pilda, atunci cand a trebuit sa mai schimb vreo usa, vreun geam, vreun robinet sau sa repar acoperisul. Dar am si bagat o gramada de bani inn tot soiul de ustensile – masini de gaurit, fierastraie electrice, flexuri, pistoale de lipit, seturi de chei, ciocane si tot soiul de alte scule, plus materiale de tot felul: profile si table de aluminiu, lemne, placaje si furnire, adezivi, piese electronice… Adica in tot ce maica-mea (care are mania taxonomiei) numeste, la gramada, „troace”.
Pana aici, toate bune si frumoase, dar intr-o deloc buna zi (de fapt, era trecut de 10 seara), am auzit o bubuitura sinistra in debara. Cand am deschis usa, in locul rafturilor cu scule am gasit o harababura de nedescris. Totul era pe jos, claie peste gramada – rafturile cele batranesti isi dadusera obstescul sfarsit, trasnformand debaraua mea intr-o versiune la scara redusa a Haosului Primordial, dupa cum a „diagnosticat” situatia prietena mea, care era in acel moment la mine. Nefiind ea pasionata de mesterit, situatia a amuzat-o la culme. Pe mine, NU! Mai ales ca, in loc sa ne bagam in pat, a trebuit sa facem ordine… Cu aceasta ocazie, am constatat ce-mi „omorase” rafturile: cariile, care se cuibarisera in lemnul vechi si uscat si l-au tot rontait… pana ce au ramas fara adapost. Dupa ce sculele si ustensilele salvate din camara au „primit azil politic” in living-room, am inceput sa caut o solutie. Cum calculatorul ramasese deschis, am dat o cautare pe Google si am dat de site-ul celor de la Store Expert Logistic. A doua zi m-am dus glont la ei si mi-am cumparat rafturi metalice, pe care le-am montat in doi timp si trei miscari. Sunt teribil de bune – luati-va si voi! P.S. Vechile rafturi si-au sfarsit cariera in soba. Cu carii cu tot!
