Scrisoarea a III-a . Zeus şi Crin

Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Zeus, privind chiorâş la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
– Ce vrei tu?
– Noi? Măcar turul 2! Şi, de n-o fi cu bănat,
Şefu’ nostru-ar vrea sa vază pe preamăritul candidat, primul în sondaje dat.

La un semn, deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un politician cam galben dupa vorbă, după port.
– Tu esti Mircea?
– Nu, sunt Crin!
– Hă-hă-hă, ai venit să mi te-nchini?
Te-aşteptam, măi dragă Anto. Uite-acolo, ramura de spini.

Crin Antonescu

– Orice gând ai, dragă Zeuse, şi oricum vei fi socotit,
Cât suntem încă-n campanie, eu îţi spun că te-ai pripit.
Dinspre partea guvernării însa, dom’le, să ne ierţi,
Dar acu, vei vrea cu anticipate şi referendum să ne cerţi
Dacă nu cumva ai vrea să stăpâneşti a ta voinţă,
Şi să-l dai ţării pe Johannis, întru-a crizei biruinţă!
De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, nu vrem iarăşi alianţă cu scandaluri şi război.

– Cum? Când 22 e tot mai aproape, a privi gândeşti că pot
Ca întreaga PeDeLime să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu ai uitat, băiete, câţi în cale mi s-au pus?
Toata floarea cea vestită a FSN-ului apus,
Mogulimea cea scârboasă, baroni graşi şi prostănaci
Tonomate zăbăloase ale marelui cârmaci
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii lui Vadim,
Iliescu? Urla într-una Aferim, Aferim, Aferim!
S-au aliat la ceas de-amiază împotriva mea, cel care
În turbarea-i furtunoasă le-a umplut rănile cu sare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a-şi face,
Şi cu toţii, în mare grabă, împinseră voturile-ncoace;
Pentru-a lor mare biruinta se mişcară râuri-râuri,
Guvernanţi şi opozanţi, strâns-au toţi solide rânduri;
Zguduind din pace-adânca ale ţării instituţii,
Înnegrindu-i orizontul cu politice poluţii,
Se mişcau îngrozitoare păduri dese de mandate,
Tremurau românii toţi de-a lor iresponsabilitate!…
În Parlament văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor micime, îngâmfare şi prostie,
Cu o ura neîmpăcată, trecându-mi mâna pe chelie,
Am jurat ca peste-un an să-i reduc fără regrete,
Şi din două camere-n una să mi ţi-i adun, băiete.
Si de crunta-mi vijelie tu ai scos un neamţ drept scut?
Şi, purtat de biruinţă, sa mă-mpiedic de-un ne**tut ?

Traian Băsescu

– De un ne**tut, da, Marinare, căci ne**tutul ce-l priveşti
Nu e un ne**tut de rând, el este domnul PeNeLimei Româneşti.
Am crezut că de prin martie ai ajuns să ştii mai bine,
Antonescu are sânge de învingător în vine.
Mă confunzi cu al Palatului Victoriei fost oaspe,
Soţul tău de guvernare, ex-model, onduitor de coapse;
Te făleşti că înainte ai scăpat de suspendare
Sfărâmând cu referendum oştile parlamentare?
Că aleşii înainte ţi s-au pus mereu te plângi?…
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acei nătângi?
Să prevină au vrut cu toţii instalarea dictaturii iar,
Salvarea democraţiei căta orice parlamentar.
Eu? O Românie guvernată de bun-simţ doresc,
Nu o ţară guvernată de-un birjar cu aere de trimis ceresc,
O s-ajung la Cotroceni, iară pe tine te invit să mergi pe mare.
Să-l iei cu tine şi pe Boc, să-ţi construiască în alte părţi altare.
N-avem membri mulţi, dară iubirea de doctrină-i mai presus
PNL nu se-nfiorează de-a ta faimă, bre Zeus!

Şi abia plecă-Antonescu… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!