Am nevoie de caldura in patul meu

Uneori si vara este ca iarna…Ieri dimineata am plecat de-acasa imbracata de vara, cu doze maxime de optimism. Pana la pranz totul a fost bine si frumos. Soarele ardea cu putere, iar agresiunea caldurii nu o simteam datorita hainelor racoroase.
La intoarcerea din oras a fost prapad. Temperaturile au scazut alarmant si a inceput sa bata un vant taios, apoi ploaia rece m-a udat din cap pana in picioare si cu cateva sute de metri inainte de a intra in locuinta a trebuit sa suport si biciuiala grindinei. Priveam inmarmurita in jur: era vara, frunzele verzi, vegetatia in floare si gheata sa o iei cu lopata pe jos. Frigul m-a luat de la picioare. Nu am putut ocoli baltocile fiindca apa plutea peste tot prin oras, in schimb m-am ferit cat am putut sa nu imi ud hainele. In curte curgea apa inghetata din hainele mele si de pe trupul meu si am inceput sa stranut, semn ca nu va fi bine.
Am inceput sa tremur si sa ma gandesc cum ma voi incalzi. Greu te hotarasti sa aprinzi focul vara sau sa dai drumul la centrala.
In timp ce deschideam usa crezand ca voi scapa de tremurat, am avut doua revelatii:
1. Imi voi umple cada cu apa calda sa imi incalzesc corpul si sa fiu curata
2. Ma voi baga in patul meu confortabil intr-una din acele lenjerii cocolino comandate
din magazinul online Patulmeu.ro. Am inchis ochii si m-am lasat dinainte prada imbratisarii catifelate. Cat rasfat poate sa ofere o astfel de lenjerie! Usoara, calduroasa, abia atinge pielea cu tesatura sa moale si emana caldura de care un trup obosit are nevoie. In ea somnul imi este linistitor ca al unui copil fericit stiindu-se iubit si foarte dorit de parintii sai. Cine nu are cel putin 4-5 lenjerii de acest tip in casa nu stie ce pierde. Parca ai sta pe puf de papadie sau pe puf de gasca, parca ai catifea sub corp si te invelesti in catifea.
Dau drumul la robinet, iar apa calda este neagra, murdara. Mai rau m-ar murdari decat sa ma curateasca. Nu pot sa ma bag in patul meu de printesa, cu lenjeriile acelea de poveste asa, murdara, prin urmare ma incapatanez sa rezist!
Incalzesc apa pe aragaz intr-o oala. Stau aproape de flacara, de caldura, dar frigul nu-mi iese din oase.
Nu vreau sa ma imbolnavesc, nu este timpul acum! Peste cateva saptamani imi dau licenta, mai am de alergat cu lucrarea prin oras si multe examene de dat. Ma spal tremurand, ma sterg repede si ma asez in pat. O caldura placuta ma invaluieste din toate partile. Parca aud glasul mamei ramase acolo, in satul indepartat: “Adormi, puiul mamei si te vei trezi sanatoasa!”, parca aud si glasul usor aspru si grijuliu al tatei:”Ti-am spus sa ai mereu o umbrela in geanta!”
Am dormit mult, linistita si nu pot descrie in cuvinte senzatia de confort pe care mi-o ofera lenjeria cocolino. Am devenit dependenta si pentru mine este un remediu de cate ori imi este foarte frig sau nu pot adormi de oboseala.
Cine nu are o lenjerie cocolino sa isi cumpere repede cat mai multe!